Normele de igiena

Ministerul Sănătăţii Publice

Ordin nr. 1136/2007

din 27/06/2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 484 din 19/07/2007

privind aprobarea Normelor de igienă pentru
cabinetele de înfrumuseţare corporală

Având în vedere prevederile titlului I din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii
Publice,
văzând Referatul de aprobare al Inspecţiei sanitare de stat nr. E.N. 6.848/2007,

ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele de igienă pentru cabinetele de înfrumuseţare corporală, prevăzute în anexele
nr. 1-3 care fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. – Autoritatea de sănătate publică din Ministerul Sănătăţii Publice şi Inspecţia sanitară de stat din
cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti,
inspecţiile sanitare de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară
proprie, unităţile publice şi private din domeniu vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.
Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă art. 78-83 din Ordinul ministrului
sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al
populaţiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 3 iulie 1997, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în
termen de 60 de zile de la publicare.

Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu

Bucureşti, 27 iunie 2007.
Nr. 1.136.

ANEXA Nr. 1

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1. – În sensul prezentului ordin, termenii de mai jos au următoarele înţelesuri:
a) procedură sau operaţiune – activitate de piercing, tatuaj, micropigmentare, tratament şi machiaj
cosmetic, manichiură, pedichiură, epilare, frizerie, coafură şi bărbierit;
b) operator – persoană care este instruită şi execută operaţiunile de piercing, tatuaj, în condiţiile legii;
c) estetician – persoană calificată să execute operaţiunile de îngrijire şi înfrumuseţare;
d) client – persoană care solicită servicii de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament şi machiaj
cosmetic, manichiură, pedichiură şi epilare, de frizerie, coafură, bărbierit;
e) cabinet – locul în care se desfăşoară activităţile de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament şi
machiaj cosmetic, manichiură, pedichiură şi epilare, de frizerie, coafură şi bărbierit;
f) piercing – înţeparea pielii şi a straturilor sale în scopul de a crea o breşă pentru a insera o bijuterie sau
un alt ornament;
g) piercingul urechii – piercingul lobului şi/sau al zonei superioare cartilaginoase a urechii;
h) micropigmentare – procedură asemănătoare din punct de vedere tehnic cu cea folosită în aplicarea
tatuajului, de introducere a unui pigment sau colorant în stratul dermic al pielii, folosită pentru machiaj
semipermanent, cum ar fi conturul buzelor şi al ochilor. Micropigmentarea durează mai mulţi ani, dar nu
este permanentă;
i) tatuare – practică de imprimare a unui însemn sau a unei figuri pe pielea umană prin împunsături şi de
introducere a unui pigment, cu carater permanent;
j) epilare – proces prin care se îndepărtează temporar sau definitiv părul nedorit din diferite zone ale
corpului;
k) machiaj – aplicare temporară a unui produs cosmetic care are această funcţie, pe zona feţei, gâtului şi
bustului;
l) tratament cosmetic – procedură de curăţare, masaj şi îngrijire a pielii de un anumit tip al tenului sau
având o anumită afecţiune;
m) manichiură – proceduri de îngrijire şi înfrumuseţare a mâinilor şi a unghiilor de la mâini;
n) pedichiură – proceduri de îngrijire şi înfrumuseţare a picioarelor şi a unghiilor de la picioare;
o) aplicarea unghiilor artificiale – modalitate de extensie a unghiilor naturale cu ajutorul diferitelor
produse şi tehnici;
p) bărbierit – procedeu de îndepărtare a părului de pe faţă şi gât cu ajutorul unui instrument sau obiect
tăios;
q) frizat, coafat – procedură de scurtare, aranjare şi îngrijire a părului;
r) anestezice – medicamente prin administrarea cărora este diminuată sau suprimată sensibilitatea la
durere;
s) timp de vindecare – timpul necesar vindecării canalului în care a fost inserată bijuteria sau a zonei în
care s-a efectuat tatuajul, după lezarea ţesutului.
Art. 2. – (1) Cabinetul trebuie să aibă incinte separate pentru fiecare dintre următoarele activităţi:
a) accesul, înregistrarea şi aşteptarea clienţilor;
b) desfăşurarea procedurilor;
c) păstrarea echipamentului, instrumentarului şi a articolelor curate, dezinfectate şi sterile, în dulapuri
separate şi închise, în spaţii lipsite de praf şi umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor şi materialelor utilizate pentru curăţenie.
(2) Se acceptă amenajarea cel puţin a unui spaţiu pentru curăţarea, dezinfecţia, sterilizarea
instrumentarului şi a materialelor refolosibile, în camera de desfăşurare a procedurilor.
(3) Pereţii, podelele şi tavanele din fiecare cameră trebuie să fie bine întreţinute, netede, lavabile,
confecţionate din materiale neabsorbante, care să poată fi uşor spălate şi curăţate, iar culorile acestor
suprafeţe trebuie să fie deschise; în cazul finisajelor nelavabile, curăţarea se face prin aspirare.
(4) Incintele trebuie să fie adecvat luminate cu lumină artificială şi naturală.
(5) Incintele trebuie să fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
(6) Cabinetul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, întreţinut corespunzător din punct de vedere igienicosanitar
şi bine ventilat.
(7) Este obligatoriu să existe chiuvetă pentru spălarea materialelor rezultate ca urmare a efectuării
procedurilor, precum şi chiuvetă separată pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, situată în camera de
desfăşurare a procedurii. Se asigură obligatoriu apă potabilă curentă rece şi caldă, în cantităţi suficiente,
săpun antibacterian, periuţă de unghii şi prosop de hârtie de unică folosinţă sau dispozitive pentru uscarea
mâinilor.
(8) Numărul optim de dotări sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, în funcţie de numărul
de operatori şi clienţi ai unităţii.
(9) Toate suprafeţele trebuie menţinute în perfectă stare de curăţenie şi întreţinere. Suprafeţele pe care se
desfăşoară tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale
neporoase, neabsorbante.
(10) Cabinetul trebuie să fie dotat cu mijloace pentru precolectarea şi colectarea deşeurilor periculoase,
precum şi a celor menajere: recipient cu capac, pubelă, containere şi saci colectori de unică folosinţă;
colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor se fac conform prevederilor legale în vigoare.
(11) Încăperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare
a reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant şi la reţeaua de canalizare, pentru a fi curăţate când este
necesar, cât şi pentru spălarea şi dezinfecţia recipientelor.
(12) Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va face la intervale de
maximum 6 luni sau ori de câte ori este nevoie; între operaţiunile periodice se vor aplica proceduri de
dezinsecţie şi deratizare curente, de întreţinere, în funcţie de prezenţa vectorilor.
(13) Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul
animalelor în cabinet; este obligatorie afişarea acestor interdicţii la loc vizibil.
(14) La amenajarea cabinetului este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie a locaţiei împotriva insectelor
şi rozătoarelor.
(15) Cabinetul trebuie să fie dotat cu trusă sanitară de prim ajutor, uşor accesibilă, conform prevederilor
legale în vigoare.
Art. 3. – Asigurarea igienei mâinilor operatorului/esteticianului se face respectându-se următoarele reguli:
a) spălarea mâinilor se face cu săpun antibacterian şi apă curentă potabilă;
b) uscarea se face cu prosoape sau şervete de unică folosinţă sau prin folosirea unui aparat de uscare a
mâinilor; este interzisă folosirea prosoapelor textile de multifolosinţă;
c) dezinfecţia mâinilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfecţiei mâinilor.
Art. 4. – (1) Igiena mâinilor este obligatorie în următoarele situaţii, respectându-se condiţiile prevăzute la
art. 3:
a) înainte şi după efectuarea procedurii;
b) când se contaminează accidental cu sânge, fluide corporale sau secreţii;
c) după îndepărtarea mănuşilor de protecţie;
d) după folosirea toaletei;
e) înainte şi după servirea mesei;
f) după efectuarea unor operaţiuni care duc la contaminarea mâinilor.
(2) Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt şi curate.
(3) În situaţia în care operatorul/esteticianul prezintă la nivelul mâinilor leziuni, iritaţii sau orice altă
afecţiune dermatologică, se interzice practicarea procedurii până la vindecarea acestora.
Art. 5. – (1) Cabinetelor în care se desfăşoară activităţi de înfrumuseţare li se aplică dispoziţiile Ordinului
ministrului sănătăţii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia
şi sterilizarea în unităţile sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 21
februarie 2007, cu modificările ulterioare.
(2) Suprafeţele, instrumentele, echipamentele şi accesoriile utilizate trebuie curăţate, dezinfectate şi/sau
sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările producătorului.
(3) Materialele, instrumentele, accesoriile şi echipamentele de unică folosinţă se folosesc pentru un singur
client.
(4) Toate echipamentele, instrumentele şi materialele de unică folosinţă trebuie îndepărtate imediat după
ce au fost folosite la un client.
(5) Procedurile pentru operaţiile de sterilizare, recomandate de către producătorul aparatului utilizat în
acest scop, trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
(6) Se admite posibilitatea sterilizării instrumentarului într-o unitate sanitară specializată. Dacă
sterilizarea se efectuează în altă parte decât locaţia cabinetului, trebuie să se facă dovada sterilizării prin
următoarele documente:
a) contractul încheiat între cele două părţi;
b) data sterilizării şi numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.
(7) Se utilizează doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 956/2005
privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, cu modificările ulterioare.
(8) Soluţiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfecţie, se prepară, se păstrează şi se
utilizează conform instrucţiunilor producătorului.
(9) Toate recipientele şi containerele, altele decât ambalajul original al producătorului, folosite pentru
dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa conţinutului, concentraţiei şi datei la care soluţiile de lucru
au fost preparate.
(10) Echipamentul electric, care nu poate fi imersat în lichid, trebuie curăţat prin ştergere şi pulverizat cu
un produs biocid.
(11) Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în ambalaje aprobate
pentru sterilizare sau în seturi care sunt folosite pentru o singură procedură. Ambalajele trebuie
inscripţionate cu data sterilizării şi numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu
instrumentele sterilizate trebuie menţinute în condiţii corespunzătoare de asigurare a sterilizării şi
depozitate într-un loc închis, lipsit de umiditate şi praf, la care există acces controlat. Este obligatorie
afişarea interdicţiei de acces al persoanelor străine în locul/camera de păstrare a obiectelor şi
echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
(12) Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat în privinţa sterilizării, utilizându-se
indicatorii chimici sau biologici.
(13) Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandărilor producătorului aparatului se
înregistrează şi trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
(14) Înregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare şi dezinfectare, efectuate conform
prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 261/2007, cu modificările ulterioare, se păstrează de
către persoana responsabilă.
(15) Înregistrările procedurii sterilizării trebuie să cuprindă următoarele:
a) metoda şi parametrii de sterilizare;
b) data sterilizării;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau iniţiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizării prin indicatorii chimici sau biologici.
(16) Instrumentarul sterilizat şi depozitat conform prevederilor legale în vigoare, care nu a fost folosit în
decurs de 24 de ore de la data sterilizării, trebuie resterilizat înainte de folosire, excepţie făcându-se pentru
instrumentarul presterilizat.
(17) Persoana responsabilă cu sterilizarea instrumentarului trebuie să demonstreze în cadrul inspecţiei că
procedurile de sterilizare au fost executate corect şi optim.
(18) Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia furnizată de producător în
care să fie descrisă metoda de sterilizare şi precizate recomandările de depozitare şi menţinere a sterilităţii.
Această documentaţie trebuie furnizată în cursul acţiunilor de inspecţie. Persoanele responsabile cu
depozitarea şi manipularea instrumentarului sterilizat trebuie să respecte instrucţiunile producătorului de
menţinere a sterilităţii.
(19) Fiecare cabinet sau locaţie temporară trebuie să menţină înregistrările privind dezinfecţia şi
sterilizarea disponibile în timpul acţiunilor de inspecţie şi acestea trebuie să cuprindă următoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comercială, aviz sanitar, fişă de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecvenţa dezinfecţiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfecţia.
(20) Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de câte
ori este necesar, de către personal calificat.
(21) Deşeurile periculoase rezultate în urma activităţilor se colectează separat, se depozitează, se
transportă şi se neutralizează, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr.
219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile
medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate
din activităţile medicale, cu modificările ulterioare.
Art. 6. – Controlul substanţelor şi al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) anumite substanţe şi preparate chimice periculoase folosite în practica curentă trebuie să fie însoţite de
fişa de siguranţă a produsului, eliberată de către producător, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor
şi preparatelor chimice periculoase, cu modificările ulterioare; fişa de siguranţă trebuie înmânată
beneficiarului înainte sau odată cu prima livrare a substanţei sau preparatului chimic respectiv;
b) personalul care manipulează astfel de substanţe sau preparate chimice periculoase trebuie să fie instruit
şi să semneze fişa de instruire pentru protecţia muncii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
c) substanţele şi preparatele chimice şi cosmetice trebuie să fie folosite în conformitate cu instrucţiunile
producătorului, în condiţiile legii.
Art. 7. – Este interzisă folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sângerarea.
Art. 8. – Înainte de începerea tratamentului se efectuează evaluarea stării pielii, cu respectarea
următoarelor condiţii:
a) înainte de începerea tratamentului de înfrumuseţare, zona respectivă de piele sau unghie trebuie
evaluată;
b) dacă clientul prezintă în zona care urmează a fi tratată leziuni deschise, infecţii, inflamaţii sau boli
dermatologice, tratamentul trebuie amânat.
Art. 9. – (1) Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire, conform
reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, astfel
încât prin activităţile desfăşurate de aceştia să nu fie afectată sănătatea lor şi a clienţilor.
(2) Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi controale periodice,
conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale
medicale se pun la dispoziţia inspectorilor sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.
(3) Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de activitate.
(4) Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor şi a procedurilor, în
conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să prevină orice pericol pentru sănătate.
(5) Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la dispoziţie trusă de
prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea primului ajutor.

ANEXA Nr. 2

NORME DE IGIENĂ
pentru serviciile din cabinetele de piercing şi tatuaj

Art. 1. – (1) Spaţiile de desfăşurare a activităţilor de tatuare, micropigmentare şi/sau piercing trebuie să
aibă incinte separate, respectându-se prevederile art. 2 din anexa nr. 1 la ordin.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), piercingul urechii se poate executa şi în alte locaţii decât cele
special amenajate, cu condiţia utilizării unui dispozitiv special, numit pistol, precum şi a unor cercei
speciali, sterili, destinaţi acestui tip de operaţiune, cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului
sănătăţii publice nr. 261/2007, cu modificările ulterioare.
(3) Procedurile de tatuaj şi piercing se desfăşoară cu condiţia asigurării de module separate, care cuprind
cel puţin o masă de lucru, scaun de lucru, instrumentar şi materiale de lucru specifice fiecărei activităţi.
(4) Dacă se furnizează şi alte servicii de înfrumuseţare, acestea trebuie să se desfăşoare în incinte
separate.
(5) Temperatura din camera de lucru trebuie să fie confortabilă şi să nu se situeze sub 22�C.
Art. 2. – Asigurarea echipamentului de protecţie se face cu respectarea următoarelor condiţii:
1. Operatorul trebuie să folosească mănuşi sterile, de tip chirurgical, în timpul executării procedurii, fiind
obligatorie şi igiena mâinilor; folosirea echipamentului se face cu respectarea următoarelor reguli:
a) mănuşile din latex sau vinil se folosesc pentru un singur client; pentru prevenirea alergiei prin folosirea
prelungită a mănuşilor din latex se vor utiliza mănuşi confecţionate din vinil;
b) mănuşile se înlocuiesc ori de câte ori este întreruptă activitatea şi operatorul efectuează operaţiuni care
duc la contaminarea acestora, precum şi dacă acestea sunt înţepate sau rupte în timpul procedurii;
c) nu se folosesc mănuşi de tip menajer; acestea pot fi folosite doar pentru spălarea instrumentarului,
curăţenie şi colectarea deşeurilor rezultate în urma activităţilor prestate.
2. Operatorul trebuie să folosească echipament de lucru de culoare albă, lavabil, curat şi dezinfectat sau
de unică folosinţă, precum şi bonetă cu care se acoperă părul în întregime. În cazul în care se anticipează
posibilitatea de murdărire, trebuie folosit un şorţ impermeabil.
3. Dacă se anticipează o sângerare abundentă, trebuie folosit un echipament de protecţie adiţional
(ochelari de protecţie, mască oronazală), pentru a se proteja faţa operatorului de stropii de sânge.
4. Este interzisă folosirea prosoapelor din bumbac ca echipament de protecţie.
Art. 3. – (1) În vederea prevenirii transmiterii hepatitei B se recomandă:
a) imunizarea operatorului care efectuează activităţi de piercing, tatuaj şi micropigmentare împotriva
hepatitei B, atât pentru protecţia acestuia, cât şi a clientului;
b) imunizarea împotriva hepatitei B şi a personalului angajat care este implicat în curăţarea
instrumentelor care pot penetra pielea, a produselor contaminate cu sânge şi a echipamentelor; în situaţia în
care s-a făcut imunizarea personalului expus la risc, angajatorul trebuie să păstreze actele care dovedesc
imunizarea.
(2) Dacă un membru al personalului a suferit un accident ca urmare a folosirii unui obiect ce poate
penetra pielea, acesta trebuie să solicite control medical de specialitate.
(3) Imunizarea nu constituie un substitut pentru respectarea normelor de igienă în cabinet.
Art. 4. – (1) Înregistrările referitoare la clienţi pentru procedurile de tatuaj, micropigmentare şi piercing se
păstrează de către operator.
(2) Înainte de începerea procedurilor de piercing, tatuaj sau micropigmentare, clientul este informat
asupra posibilelor riscuri generate de procedură, asupra măsurilor de igienă ce trebuie luate după efectuarea
procedurii şi altor detalii tehnice despre tratament.
(3) Fiecare solicitant trebuie să completeze şi să semneze o declaraţie pe propria răspundere, conform
modelului prevăzut în anexa nr. 2a) pentru operaţiunea de tatuaj sau conform anexei nr. 2b) pentru
operaţiunea de piercing. Anexele nr. 2a) şi 2b) fac parte integrantă din prezentele norme.
(4) Operatorul are obligaţia să comunice clientului instrucţiuni verbale şi scrise, după fiecare şedinţă, cu
privire la întreţinerea tatuajului şi a locului unde s-a efectuat piercingul. Instrucţiunile scrise cu privire la
îngrijire trebuie să avertizeze clientul asupra obligativităţii de a informa operatorul care a efectuat tatuajul,
micropigmentarea sau piercingul despre primele semne de inflamaţie anormală, vindecare întârziată sau
posibilă infecţie.
(5) La nivelul unităţii trebuie să existe un registru care să cuprindă următoarele date:
a) data la care s-a efectuat procedura;
b) date despre client: nume şi număr de telefon;
c) procedura efectuată: tatuaj, micropigmentare şi/sau piercing;
d) situaţii în care au intervenit evenimente neplăcute cauzate de procedură.
(6) Registrele şi declaraţiile pe propria răspundere trebuie păstrate timp de 2 ani de la data efectuării
procedurii.
Art. 5. – Următoarele situaţii, în care procedura de tatuare, micropigmentare şi/sau piercing poate avea
efecte negative asupra sănătăţii clientului, se afişează la loc vizibil:
a) diabet zaharat;
b) hemofilie (sângerări care se opresc greu);
c) boli de inimă;
d) boli dermatologice, leziuni ale pielii sau sensibilitatea pielii la săpunuri, dezinfectanţi sau alte produse
cosmetice;
e) manifestări sau reacţii alergice la metale, pigmenţi, coloranţi sau alţi sensibilizanţi pentru piele;
f) boli transmisibile;
g) stări lipotimice, epilepsie, apoplexie, narcolepsie;
h) sarcină, alăptare;
i) deficienţe imunitare;
j) cicatrici cheloide.
Art. 6. – (1) Este interzisă efectuarea operaţiunilor de piercing corporal persoanelor cu vârsta sub 16 ani
şi de tatuaj persoanelor cu vârsta sub 18 ani.
(2) Este interzisă tatuarea persoanelor cu vârsta sub 16 ani chiar dacă există acordul părintelui, tutorelui
sau curatorului, după caz.
(3) Se pot executa manevre de piercing, tatuaj şi/sau micropigmentare la persoanele minore numai în
situaţia în care minorul este însoţit de părinte, tutore sau curator, după caz, care să declare în scris, pe
versoul declaraţiei pe propria răspundere, în faţa operatorului, faptul că minorul are permisiunea acestuia
pentru efectuarea procedurii.
(4) Este interzisă efectuarea piercingului organelor genitale la persoanele care nu au împlinit vârsta de 18
ani.
Art. 7. – Sub sancţiunea răspunderii penale şi civile, se interzic mutilarea genitală sub orice formă,
precum şi orice altă procedură ce poate fi definită ca o circumcizie la femei; nu este luat în considerare
acordul femeilor la niciuna dintre procedurile definite ca circumcizie a propriei persoane.
Art. 8. – (1) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la existenţa unor afecţiuni sau boli relevante,
operatorul poate solicita clientului o adeverinţă medicală emisă de medicul de familie, care să ateste starea
de sănătate a clientului.
(2) Operatorii au obligaţia de a nu efectua proceduri următoarelor categorii de persoane:
a) persoane aflate în stare de ebrietate sau care dovedesc o incapacitate de decizie datorată utilizării
alcoolului sau a medicamentelor;
b) persoane care prezintă semne de injectare intravenoasă a drogurilor;
c) persoane care prezintă arsuri de soare, boli de piele sau cicatrici în zona aleasă pentru tatuaj,
micropigmentare şi/sau piercing;
d) persoane care au afecţiuni dermatologice, inflamaţii sau infecţii prezente în zona în care urmează a fi
executată procedura;
e) persoane care intră sub incidenţa art. 5 şi 6.
Art. 9. – Normele privind curăţarea, sterilizarea şi dezinfecţia se aplică cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) pistolul utilizat în piercingul urechii trebuie curăţat după fiecare utilizare;
b) este obligatorie sterilizarea sau dezinfecţia bijuteriilor ce urmează a fi inserate şi a implanturilor
folosite în practicile de piercing, precum şi a instrumentelor utilizate, conform prevederilor legale în
vigoare;
c) perioada dintre deschiderea sterilizatorului şi inserţia bijuteriei trebuie să fie cât mai scurtă posibil:
bijuteria, răcită în interiorul sterilizatorului închis, se inserează de către operator în decurs de un minut de la
scoaterea acesteia din sterilizator; respectarea acestui timp de lucru minimizează riscul de apariţie a
infecţiilor;
d) după inserţie, bijuteria nu se schimbă; în cazul în care bijuteria este respinsă ulterior şi îndepărtată,
aceasta va fi refolosită doar în cazul în care este curăţată şi sterilizată conform metodelor prevăzute
anterior; în cazul apariţiei unui efect advers datorat bijuteriei, aceasta nu va fi refolosită;
e) suprafeţele de lucru pătate de fluide biologice, sânge, secreţii etc., trebuie curăţate şi apoi dezinfectate,
conform prevederilor legale în vigoare, respectând timpii şi concentraţiile recomandate de producător;
f) dezinfecţia mediului din camera de lucru se face, conform prevederilor legale în vigoare, cu respectarea
instrucţiunilor producătorului.
Art. 10. – Normele privind materialele folosite în cabinetele de tatuaj şi piercing se aplică cu respectarea
următoarelor condiţii:
a) bijuteria de piercing corporal este diferită de bijuteria tradiţională, fiind concepută astfel încât să
minimizeze riscul de afundare, lăcrimare şi migrare;
b) este interzisă utilizarea bijuteriilor care conţin nichel nr. CAS 7440-0-20, nr. EINECS 231-11-14 sau/şi
compuşii săi, precum şi alte substanţe sau metale toxice;
c) este interzisă introducerea pe piaţă a produselor utilizate în piercing, dacă acestea nu sunt conforme cu
prevederile legale în vigoare;
d) bijuteriile destinate piercingului care sunt din materiale metalice şi nemetalice trebuie să fie însoţite de
certificate de calitate emise de producător sau de buletine de analiză emise de laboratoare acreditate;
e) la prima penetrare a pielii se folosesc bijuterii special destinate piercingului, eventual bijuterii
hipoalergice, cu excepţia lobului urechii;
f) pigmenţii şi coloranţii utilizaţi trebuie să fie însoţiţi de certificate de calitate, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare;
g) pe ambalajul pigmenţilor şi al coloranţilor utilizaţi se va găsi o etichetă ce cuprinde şi următorul
avertisment: “Unele persoane pot prezenta reacţii alergice la acest produs.”
Art. 11. – Normele de igienă obligatorii în timpul şi după aplicarea tratamentelor de tatuaj,
micropigmentare şi piercing sunt următoarele:
1. Pentru tratamentul de tatuaj sau micropigmentare:
a) înainte de începerea operaţiunii de tatuaj se fac pregătirea psihică a clientului, precum şi un test de
alergie la pigmentul sau colorantul ce urmează a fi utilizat;
b) înainte de începerea procedurii de tatuaj, pielea trebuie curăţată şi apoi dezinfectată cu un produs
biocid, cu ajutorul unui tampon steril. Este interzisă dezinfecţia pielii sau a mâinilor cu alte produse decât
cele care sunt destinate acestui scop;
c) dacă zona de aplicare a procedurii trebuie bărbierită, operatorul foloseşte un aparat de ras de unică
folosinţă, după care pielea clientului se spală şi se dezinfectează;
d) substanţele aplicate pe pielea clientului în vederea transferului desenului de pe tipar trebuie să fie de
unică folosinţă;
e) tiparele de hârtie şi trasatorul utilizate pentru transferul desenului trebuie să fie de unică folosinţă şi
trebuie aruncate după ce au fost utilizate la un client;
f) pentru fiecare client se asigură părţi separate de pigmenţi sau coloranţi, provenite din containere sau
flacoane originale, în recipiente sterile, de unică folosinţă. Toţi coloranţii sau pigmenţii rămaşi în urma
procedurii efectuate la un client trebuie colectaţi şi înlăturaţi imediat după terminarea şedinţei; este interzisă
utilizarea acestora la un alt client;
g) combinarea şi amestecarea pigmenţilor sau a coloranţilor în vederea obţinerii altor culori se fac în
recipiente sterile, de unică folosinţă;
h) excesul de pigment sau colorant aplicat pe pielea clientului trebuie înlăturat cu ajutorul unui şerveţel
de hârtie moale, de unică folosinţă, cu apă şi săpun antibacterian;
i) timpul de execuţie a unui tatuaj nu trebuie să fie mai mare de 4 ore. Dacă tatuajul necesită o durată mai
mare de lucru, acesta se va face în mai multe şedinţe şi nu se va continua până ce vechea rană nu este
vindecată;
j) după finalizarea tatuajului, operatorul trebuie să cureţe pielea cu un şerveţel curat, de unică folosinţă,
îmbibat cu un produs biocid, exceptând zona din jurul ochilor, şi să plaseze o folie de plastic sterilă care să
acopere desenul, să adere la piele cu ajutorul unei benzi adezive de uz medical şi să fie păstrată cel mult
două ore;
k) la sfârşitul şedinţei de tatuaj se fotografiază tatuajul şi se păstrează împreună cu declaraţia pe propria
răspundere;
l) etapele procedurii de micropigmentare sunt similare celor prevăzute mai sus.
2. Pentru tratamentul de piercing:
a) înainte de începerea procedurii de piercing, pielea trebuie curăţată şi apoi dezinfectată cu un antiseptic,
cu ajutorul unui tampon steril. Este interzisă dezinfecţia pielii sau a mâinilor cu produse care nu sunt
destinate acestui scop;
b) instrumentele refolosibile se vor dezinfecta şi steriliza, conform prevederilor Ordinului ministrului
sănătăţii publice nr. 261/2007, cu modificările ulterioare.
Art. 12. – (1) Se folosesc numai anestezice autorizate de Agenţia Naţională a Medicamentului.
(2) Administrarea produselor anestezice injectabile se face numai de către cadre medicale, iar produsul
injectabil se administrează folosindu-se seringi şi ace sterile de unică folosinţă.
(3) Se permite folosirea de spray-uri şi creme cu efect anestezic local.
(4) Anestezierea mucoaselor se face numai cu substanţe aprobate pentru mucoase.
(5) Este interzisă folosirea anesteziei în piercingul limbii.
(6) Spray-ul anestezic trebuie depozitat cu atenţie, monitorizat în timpul depozitării şi evacuat ca deşeu
periculos, conform prevederilor legale în vigoare.
(7) Este interzisă anestezia cu clorură de etil în tratamentele de piercing corporal.
Art. 13. – (1) Operatorul trebuie să informeze clientul asupra unităţilor medicale cărora li se va putea
adresa în cazul apariţiei complicaţiilor ca urmare a piercingului corporal şi inserţiei bijuteriei.
(2) Complicaţiile care pot surveni după piercing sunt următoarele:
a) alergia la bijuterie – apare în special ca rezultat al expunerii la materiale ce conţin nichel sau alte
metale şi substanţe toxice;
b) deplasarea bijuteriei – atunci când părţi sau întreaga bijuterie se afundă în profunzimea pielii sau se
deplasează de la locul de implant după piercing; aceasta se întâmplă de obicei atunci când se folosesc
bijuterii neadecvate de piercing, destinate altor părţi ale corpului, dacă bijuteria este prea subţire sau dacă
este mişcată mult înainte de vindecarea rănii; aceasta poate fi o problemă în cazul plasării acestora
subcutanat (implant), ceea ce determină migrarea bijuteriei prin sau sub piele, departe de punctul original
de inserţie;
c) cicatrizare defectuoasă – poate să apară în urma inserţiei deficitare a bijuteriei, deplasării acesteia sau
ca urmare a unei infecţii;
d) inflamarea locală severă – ca urmare a piercingului, fiind mult mai periculoasă pentru piercingul oral;
acest fenomen este diminuat prin alegerea corectă a bijuteriei;
e) infecţii locale – se pot vindeca prin măsuri adecvate de îngrijire, respectiv igienă locală;
f) septicemia – este o infecţie sistemică gravă, care poate afecta întregul organism; necesită îngrijiri
medicale imediate de specialitate;
g) sângerarea – este un fenomen care apare la toate procedurile de piercing. Zonele care prezintă risc
crescut de sângerare ca urmare a piercingului sunt: zona genitală, limba şi buzele.
Art. 14. – Îngrijirea după tratament se va efectua după cum urmează:
1. Operatorul furnizează instrucţiuni atât verbale, cât şi scrise, referitoare la măsurile de îngrijire a zonei
de piele tratate; instrucţiunile trebuie să specifice următoarele:
a) îngrijiri specifice după procedură;
b) avertizarea clientului de a contacta operatorul şi un cadru medical la primele semne de inflamaţie,
sângerare sau posibile infecţii;
c) recomandări cu scop profilactic.
2. Operatorii fac clientului recomandările şi instrucţiunile privind îngrijirea după tratament, înaintea
începerii tratamentului, când atenţia acestuia este mai mare.
3. Instrucţiunile se fac imediat după completarea declaraţiei pe propria răspundere şi cuprind următoarele:
a) păstrarea igienei personale corespunzătoare pentru reducerea riscului de infectare a zonei în care s-a
realizat piercingul sau tatuajul; trebuie evitată submersia sau atingerea directă a locului cel puţin 4 zile după
tratamentul iniţial;
b) folosirea antisepticelor după tratament, evitându-se zona de aplicare a piercingului şi/sau a tatuajului;
c) clientul trebuie informat asupra timpului de vindecare a piercingului, acesta fiind variabil în funcţie de
zona în care s-a efectuat piercingul.
4. Clienţii trebuie încurajaţi să se reîntoarcă la operatorul lor pentru a beneficia de îngrijiri în decurs de
două săptămâni şi pentru a fi ţinuţi sub observaţie, în situaţia în care apare o complicaţie a zonei tratate.
Art. 15. – Este interzisă îndepărtarea tatuajelor de către operatori; îndepărtarea tatuajelor se va face numai
de către personal medical specializat, în unităţi medicale.
Art. 16. – (1) Titularii cabinetelor au obligaţia să întocmească rapoarte scrise către autoritatea de sănătate
publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din raza teritorială în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) Raportul se face în 72 de ore în cazul apariţiei alergiilor sau infecţiilor şi trebuie să cuprindă
următoarele:
a) numele clientului care a suferit afecţiunea;
b) numele şi adresa cabinetului sau a locaţiei temporare în care s-a executat operaţiunea;
c) numele executantului/operatorului;
d) data efectuării tatuajului, micropigmentării/piercingului;
e) identificarea (număr CI sau denumirea convenţională) pigmenţilor sau coloranţilor folosiţi la
tatuare/micropigmentare sau a materialului din care a fost confecţionată bijuteria folosită în piercing;
f) partea corpului care a fost tatuată/micropigmentată sau locul în care s-a executat operaţiunea de
piercing şi unde a apărut infecţia/alergia;
g) alte informaţii considerate relevante asupra factorilor care au contribuit la agravarea stării de sănătate.
(3) Accidentele grave, spitalizarea unui client ca urmare a serviciilor prestate de operator sau semnalarea
unor boli transmisibile grave la operatori trebuie raportate imediat după depistare.
Art. 17. – (1) Instruirea personalului se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind
organizarea şi certificarea instruirii profesionale a persoanelor, a însuşirii noţiunilor fundamentale de
igienă, serviciilor de îngrijire corporală şi de prim ajutor.
(2) La angajare, operatorii trebuie să facă dovada absolvirii cursurilor de noţiuni fundamentale de igienă,
de acordare a primului ajutor şi a cursului de specialitate, cu excepţia cadrelor medicale.